De ce eu ?De ce Familia mea?
De ce EU? De ce familia MEA?
Articol de Sergiu Vatamaniuc, elev în clasa a 12-a, Liceul Teoretic din com. Balatina, r-l Glodeni, voluntar la Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova.
Era o zi de sâmbătă când m-am întâlnit cu Mihăiţă, un băiat de 14 ani din r-l Glodeni, pe care îl cunosc de mai mult timp. I-am căpătat încrederea băiatului, astfel încât el a fost de acord să-mi ofere acest interviu şi să-mi povestească cu lux de amănunte istoria vieţii lui. O poveste tristă, dar adevărată, care ne face să ne gândim încă o dată la viaţa noastră, la viitorul nostru, la crunta realitate care ne arată iar şi iar, că astăzi putem avea totul, dar mâine – nimic.
Mihăiţă, ce înseamnă viaţa pentru tine?
“Viaţa a fost frumoasă pentru mine, atâta timp cât am avut parte de o familie fericită şi armonioasă. Dar toate aveau să se schimbe la un moment dat, iar eu aveam să conştientizez că fericirea este vremelnică. Acum viaţa pentru mine are prioritate, dar asta numai pentru că mă simt îndatorat faţă de frăţiorul meu, care are nevoie de mine, deoarece numai pe mine mă are pe lume şi trebuie să-l cresc”.
Povesteşte-ne ce s-a întâmplat cu familia ta?
“Aveam şase anişori, când încă nu ştiam ce înseamnă răul, vulgaritatea sau bătaia. Pentru că îmi plăceau poveştile lui Ion Creangă, mama îmi citea în fiecare seară înainte de somn. Apoi s-a născut frăţiorul meu Petrică, iar odată cu apariţia lui în familia noastră au apărut şi greutăţile. Fratele meu avea probleme de sănătate, iar toţi banii câştigaţi de tata erau folosiţi pentru medicamente. Mama împrumutase bani şi de la nişte rude pentru a merge cu Petrică la tratament. Tata lucra cu ziua la o uzină de materiale de construcţii din sat, iar mama, fiind după sarcină, şedea acasă cu frăţiorul. O duceam foarte greu, uneori nu aveam nici pâine pe masă. Toate acestea l-au făcut pe tata să devină treptat un monstru.
De ce spui asta ?
Era luna decembrie şi se înnopta degrabă. Afară era un ger puternic, iar noi ne grămădisem cu mama şi cu frăţiorul la gura sobei şi la lumina opaiţului. Îl aşteptam pe tata să vină de la lucru. Când a intrat în casă am simţit că era băut şi agitat. Încă nu-l văzusem până atunci în aşa stare. A strigat la mama sa-i dea de mâncare. Mama avea nişte pâine uscată, pe care o puse deasupra unui castron cu aburi ca să se înmoaie puţin. Puse la încălzit şi nişte untură în tigaie. Când a văzut ce i se pune pe masă, tata şi-a pierdut cumpătul şi a început să înjure. A luat tigaia cu untura înfierbântată şi a aruncat-o în faţa mamei. Ea a căzut jos şi se vârcolea de durere, dar tata nu s-a liniştit, ci s-a năpustit asupra ei lovind-o nemilos până şi-a pierdut cunoştinţa. Rostea întruna că el aduce banii în casă şi trebuie să-l întâmpinăm cu mâncare caldă şi gustoasă. Vâzând toate astea, eu am început să strig, iar frăţiorul – să plângă speriat pe pat. Atunci tata a început să ne lovească şi pe noi, ameninţându-ne că ne omoară. Deodată, a sunat la uşă vecinul nostru Viorel, care, auzind gălăgie, a venit să vadă ce se întâmplă. Speriat, tata a dus-o pe mama în camera de-alături şi i-a spus vecinului că e gălăgie deoarece feciorul cel mai mic face nazuri. Aşa a rezolvat problema cu vecinul, dar nu s-a liniştit faţă de noi, căci alcoolul tot mai mult îi întuneca minţile. Am adormit sau mi-am pierdut cunoştinţa, nu mai ştiu…Ştiu că m-am trezit dimineaţa cu medicii de la serviciul de urgenţă lângă patul meu. Am presimţit ceva rău şi i-am întrebat pe medici unde sunt mama şi frăţiorul, dar mi-au spus că ei sunt bine.”
…Aici pe faţa lui Mihăiţă am observat cum se preling lacrimile…Văzând suferinţa sa, mi-au venit şi mie lacrimile… Au urmat câteva clipe de tăcere, după care Mihăiţă a reluat firul amintirilor…
“Doamna medic-şef s-a apropiat de mine şi mi-a spus cu tristeţe că mama a plecat la Chişinău, fiind internată în spital, iar de îndată ce se va face bine va reveni acasă. Atunci inima parcă îmi şoptise că mama nu se va mai întoarce…A trecut un an şi jumătate de atunci, când, într-o zi, psihologul de la orfelinat mi-a spus mie şi frăţiorului meu că mama este şi va fi mereu alături de noi, păzindu-ne de acolo, de sus. Tot atunci ne-a spus adevărul crud despre acea seară friguroasă de decembrie. Mama decedase după ce fusese lovită cu cruzime, iar tata speriindu-se a fugit de acasa sunând la un vecin să cheme urgenţa. Astfel, eu cu frăţiorul meu am ajuns la orfelinat, iar tata – la închisoare, condamnat la detenţie pe viaţă. Nu vă pot reda cât de mult am plâns atunci, simţind cum ultima speranţă se ruinează, iar odată cu ea se ruinează şi viitorul meu. Anii din clasele primare pe care i-am petrecut la orfelinat au fost cei mai negri din viaţa mea. În nopţile lungi de iarnă visam să o văd măcar o dată pe scumpa mea mamă, dar o puteam vedea doar uitându-mă la pozele ei…
Mihaiţă, spune-ne, cum ai trecut peste cele întâmplate şi ce planuri de viitor ai ?
“Peste coşmarul care s-a abătut asupra familiei mele nu am trecut şi nici nu cred că e posibil să trec vreodată. E straşnic să te gândeşti că nu mai ai mamă şi tată şi e straşnic să-ţi pui întrebarea “De ce anume eu? De ce familia mea?”
Partea cea mai frumoasă a poveştii mele de viaţă este că Petrică, fratele meu, este sănătos şi vioi, deja merge la grădiniţă, iar eu sunt cel mai fericit când îl ştiu lângă mine, în siguranţă. Mă bucur că nu creşte lângă un tată violent, dar are în preajmă un frate iubitor şi puternic, care a avut ambiţia să supravieţuiască şi să lase în urmă această experienţă traumatizantă.”
Povestea de mai sus nu este unica şi mă întreb oare câte familii se mai află în această situaţie tragică, câţi copii orfani au rămas, câte mame suferă de pe urma violenţei în familie? Răspunsul este unul dureros – violenţă există aproape în fiecare casă, iar societatea preferă să ignore acest fenomen, considerându-l unul minor. Studiile arată că doar o mică parte din cazurile de violenţă în familie sunt oficial înregistrate şi asistate. Oamenii rareori solicită sprijinul specialiştilor pentru că le este frica sau ruşine, nu au suficientă informaţie, iar accesul la servicii de asistenţă complexă este limitat.
Dacă şi tu eşti o victimă a violenţei în familie (violenţă fizică sau verbală, provocată de soţ, sau de o rudă apropiată), află că poţi primi sprijin şi protecţie prin intermediul centrelor de asistenţă şi consiliere juridică şi psihologică a victimelor violenţei în familie. Pentru a găsi un refugiu în zona în care locuieşti, poţi contacta telefonul de încredere pentru femei 0 8008 8008, gestionat de Centrul Internaţional “La Strad”. Apelul este gratuit, anonim şi confidenţial.
Sunt tânăr şi îmi pasă, dar ţie?
Oviata fara drept de viitor
O familie fara drept de viitor
Era o zi de simbata cind mam hotarit sa plec la Mihaita care avea sa ne spuna despre viata lui crunta pe care a traito in trecut.
Mihaita este un baiat de doar 14 ani din r-nul Riscani,care sa hotarit sa –si divulge taina care-l macina zi de zi si ii provoaca durere si suferinta.
Mihaita ce inseamna viata pentru tine ?
“La inceput viata mea parea frumoasa pentru ca in familia mea domina spiritul de fericire si buna intelegere dar am constatat mai tirziu ca toate astea aveau sa fie vremelnice.
La moment viata pentru mine are prioritate atita timp cit trebuie sal cresc pe fratiorul meu ramas numai cu mine pe aceasta lume.”
Mihaita povestene despre necazul care sa abatut peste familia ta?
“Aveam 6 anisori nu stiam ce inseamna raul sau sfada,vulgaritatea, sau bataile.Pentru ca eram obsedat de povestile lui “Ion Creanga “ pe care mama mi le spunea inainte de somn, dar in acel an a aparut pe lume fratiorul meu Petrica,odata cu nasterea lui in familie au aparut niste pierderi financiare care se pare au fost factorul principal ce lau facut pe tata un monstru.
Banii cistigati de tata erau folositi pentru fratele meu care de mic avea ceva probleme cu caile respiratorii iar pentru aceste servicii nici nu ne ajungeau bani asfel mama imprumutase dela niste rude suma de 1500 lei pentru a merge la tratament cu Petrica.
Tatal lucra la o uzina de materiale de constructii din sat cu ziua iar mama fiind dupa sarcina statea acasa cu fratiorul.
O duceam greu uneori lipsea pinea de pe masa dar le infruntam pe toate deoarece mama era o fiinta puternica care lupta pentru binele nostru.
Imi aduc aminte de accea zi de miercuri care a fost si va ramine cosmarul vietii mele,era o zi de decembrie cu o seara extrem de friguroasa in care stateam cu mama si fratiorul la gura sobei si la lumina opaitului,asteptindul pe tata de la lucru.Intrase in casa baut lucru pe care rar il vazusem eu vreodata.A strigat la mama sai puna ceva pe masa,aveam niste pine tare pe care mama o puse deasupra castronului sa se faca mai moale la abur si niste untura pe care o puse in cratita la incalzit.Dupa 5 minute de tacere se asezase la masa si vazind ce I se puse pe masa a inceput sa strige cu cuvinte necenzurate la mama sii o stropi cu tigaia in care se afla untura topita extrem de fierbinte direct in fata,mama cazuse jos si se vircolea ca un sarpe de durere iar el sa napustit asupra ei lovindo puternic si neincetat cu pumnii in cap.
Vazind ce I se intimpla mamei am inceput sa pling sa tip fratiorul meu racnea pe pat ,iar tatal vazind ca noi neam agitat atit de tare ma apucat de dupa cap si deschise portita de la soba amenintiduma ca ma baga cu capul in foc daca mai scot vreun sunet.Mama se resimtea pe podea gemind de durere plina de singe,iar monstrul caruia iam spus in acel timp tata striga intruna ca el aduce banii in casa si ca trebuie sa il intimpinam cu mincare calda si buna.Dar in acel timp la usa casei auzind certuri si strigate de groaza venise vecinul nostru Viorel care batea la usa, tatal speriat a luato pe mama care isi pierduse cunoastinta si o tiri pe jos in camera vecina .Deschise usa vecinului si il intreba ce doreste iar Viorel il intreba ce se intimpla aici ,tatal motivase ca copilul cel mic plinge pentru ca ii facuse baie astfel a rezolvat problema si sa reintors in casa.Venind inapoi turbat de alcoolul care isi facea efectul in organismul sau a inceput din senin sa ma loveasca cu matura peste cap in spate unde napadea,pina ce lesinasem pe pat si adormind de spaima.Dimineata mam trezit cu echipajul de urgenta la patul meu eram in spital ma resimteam dupa violenta pe care tatal a avut grija sa mio aplice la doar asa o virsta frageda.Deodata am presimtit ca ceva nu e in regula si am intrebat unde e mama si fratiorul iar asistenta imi raspunse ca ambii sunt bine.”
Aici pe fata lui Mihaita am observat lacrimi care mia dat si mie in urma celor spuse si auzite de la el ………….a urmat vreo 3 minute in care a plins a plins jalnic exprimindusi durerea cel apasa zi de zi .
“Doamna medic sef sa apropiat de mine si mia spus trist si cu un zimbet cinic ca mama a plecat la spital in Chisinau si cind se va face bine va revenii din nou la voi. Atunci inima imi soptise si stiam parca ca mama nu se va mai intoarce…………….
Au trecut 1 an si jumatate cind zi de zi intrebam unde este ea cind va veni si in final imi spuse psihologul care se ocupa de starea mea si a fratiorului ca mama este si va fi mereu alaturi de voi pazinduva de acolo de sus,am plins enorm de mult ,anii de clase primare de la orfelinat au fost ani negri in care visam mereu so mai vad macar odata pe mama dar acest lucru il puteam face numai uitinduma la pozele ei.
Mihaita spunene care a fost finalul acestei dureroase intimplari ?
Eu lesinasem pe pat dar fratele meu mic fiind flamind,si indurind frigul ce se lasase in casa plingea intruna iar mama zacea in camera vecina,tatal care sa dovedit a fii un monstru o mai si violase acolo jos in urma careia mama a decedat iar el speriinduse a fugit de acasa sunindui unui vecin sa cheme urgenta la noi in casa, nu am vazuto nici macar decedata deoarece a fost inmormintata de vecini, rude nu aveam in tara iar bunicii mei murisera intrun accident de masina.Astfel eu cu fratiorul am ajuns la orfelinat iar tatal la inchisoare condamnat la detentie pe viata.”
Mihaita ce planuri ai de viitor? ai trecut peste ce le intimplate?
“Peste cosmarul ce sa abatut peste familia mea nu am trecut si nici nu cred ca e posibil deoarece e incredibil sa te gindesti ca numai ai mama sau tata dare eu un lucru nu pot intelege de ce eu?dece familia mea?
Partea cea mai frumoasa a povestii mele de viata este ca Petrica fratele meu creste frumos, a inceput deja sa mearga la gradinita si sunt cel mai fericit ca nu va creste langa un tata violent, ci doar alaturi de un frate iubitor si puternic, pentru ca am avut ambitia de a supravietui si de a trece peste aceste experiente traumatizante.”
Povestea de mai sus nu este unica si imi pun intrebarea oare cite familii mai sunt intro stare agravata in care domina violenta?
Raspunsul este ca violenta este aproape in fiecare casa,societatea prefera sa ignore acest fenomen,considerindul un domeniu privat,un subiect tabu.Studiile arata ca doar o mica parte din cazurile de violenta in familie sunt official inregistrate si asistate.Oamenii rareori solicita sprijinul specialistilor pentru ca le este frica sau rusine,nu au suficienta informatie si pentru ca accesul la servicii de asistenta complexa este limitat.
Fiecare a patra femeie din Republica Moldova este victima a violentei in familie,fie fizica,sexuala,psihologica sau economica.
Cei mai expusi riscului de violenta in familie sunt femeile si copii cu virsta cuprinsa intre 20-40 de ani ,desi sunt inregistrate si cazuri in care victime ale violentei in familie sunt barbatii.
Violenta are loc in familii cu statut social si nivel economic diferit,majoritatea victimilor violentei provin insa din mediu rural si din familii dezorganizate socialmente vulnerabile.
Violenta se perpetueaza din generatii in generatie,baietii preiau de regula comportamentul violent al tatilor atunci cind isi creeaza propria famile,iar fetele accepta violenta in fata sotilor/concubinelor/partenerilor.
Daca si tu esti o victima a violentei in familie (violenta fizica sau verbala provocata de sot ,sau de o ruda apropiata), afla ca iti ofera sprijin si protectie prin intermediul centrelor de adapostire si consiliere juridica si psihologica a victimelor violentei in familie. Pentru a gasi un adapost in zona in care locuiesti, poti contacta Linia Fierbinte la numarul 0 800 77777 apeluri gratuite de pe teritoriul Republicii Moldova,consultatii individuale confidentiale si anonimat in limba rusa,romina sau engleza.Sau 0 8008 8008 telefon de incredere pentru femei apel gratuit anonim si confidential.Sunt tinar si mi pasa tie nu ???
Articol scris de elevul clasei a 12 real din Licuel Teoretic com Balatina voluntar al Centrul tinarului journalist din Moldova (CTJM) Vatamaniuc Sergiu cu mare drag pentru toti cititorii raionului Glodeni.
Scuze dar timpul meu este pretios
Dragi prieteni colegi cunoscuti imi cer iertare de la voi ca nu lucrez la moment in blog deoarece lucrez la un proiect cu tinerii din alte localitati pentru schimb de experiente si deaceea nu pot sa dedic ceva timp blogului dar promit ca dupa 10 ianuarie veti fi primii in toate…….
Talnar anunta ca jucatorii sai au trecut peste esecul total din Europa League, iar campionatul ramane prioritar in acest moment.
Meciul cu Rapid e o sansa pentru jucatori sa spele din rusinea din Europa League cu turcii de la Galata.
Badea a anuntat ca e gata sa dea afara o echipa intreaga din vara, iar jucatorii se pot salva doar daca fac un meci mare cu Rapid si arata ca se dedica total pana la finalul turului.
Cornel Talnar a declarat astazi:
“Am trecut peste esecul cu Galata. Urmeaza meciul cu Rapid si speram ca toti jucatorii sa ii vedem altfel implicati in joc!”, a spus
12 deputaţi PCRM sunt gata să-l voteze pe Marian Lupu?
Se consolidează un grup de 12 deputati PCRM în jurul lui Vladimir Ţurcan şi care ar putea susţine candidatura liderului PD, Marian Lupu, la funcţia de preşedinte al ţării. Informaţia este făcută publică de către Ziarul de gardă, care citează surse din apropierea liderului PDM Marian Lupu. Read the rest of this entry »
